reverberații

noi oamenii suntem reflectarea teoriei pământului gol

în interiorul căruia un soare luminează și viața pulsează pe alte mări și continente

noi, suferim de-un gol interior în care țipătul se pierde-n van și moare

încă nu știm răspunsul la-întrebare, dar ce se-întâmplă atunci când trecem pragul?

suntem asemeni stelei ce se devorează, căzând în noi pentru-a apare-n altă parte-n univers

suntem chiar începutul și sfârșitul? creația prin noi capătă sens?

eu cred că suntem puncte cardinale prin care lumi dispar și alte lumi apar

asemeni universului suntem mișcare. iubire. energie pură.

și lut din praf de stele cu lacrimă amară