cercurile revoltei

ai văzut frunzele cum se strâng în stoluri lungi pregătindu-și plecarea?

sunt totuși unele ce nu vor să plece. se agață cu dinții de codița aia ridicolă

și desenează galben ce cerul cenușiu.

în lungul convoi al vieții, oamenii păstrează rândul

și nimeni nu mișcă-n front, e legea nescrisă a zonei de comfort

dar e suficient să faci un pas în lateral ca să schimbi perspectiva

sunt momente când țipătul se ridică, fum pe hornul zilei. inutil de clar

dar cerul nu-l primește. lacrimi de toamnă îl taie în felii subțiri

scriind runele uitării și uniformizării. răzvrătirea este permisă doar în orele de program

sufletul se zbate scape dintre ziduri de carne moartă

spiritul plutește convins că aripa descătusează

numai cuvântul asteaptă răbdător

începutul poate fi o vocală sau o consoană