Poezie
viața, un șir nesfârșit de uși
1 min lectură·
Mediu
disperarea e o mașină de mare viteză. fără șofer.
cei mai mulți habar nu au, pe lângă unii trece razant, pe alții îi atinge
dar sunt și oameni striviți pur și simplu
nu se oprește nimeni, nu cheamă nimeni ajutoare
și sfârșești lipit de asfalt. tu. tăcere și grotesc.
în lumea asta totul se plătește. nimeni nu scăpa nepedepsit
dragostea e condamnată. preaplinul de iubire ucide
și nici omenia nu se simte prea bine
din câte se pare, doar răul primește bilet de liberă trecere
fiecare viață e o gaură neagră. o stea care a făcut implozie
o stea ce-și consumă toată energia, toate amintirile, toată strălucirea,
poate că și acesta este un motiv pentru care auzim muzica sferelor
e preludiul unei morți anunțate după care urmează tăcerea
o tăcere atât de densă că nici ea nu-și rezistă și dispare.
intri și ieși. o ușă. o singură ușă, două încăperi
001.001
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “viața, un șir nesfârșit de uși .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14150268/viata-un-sir-nesfarsit-de-usiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.