Poezie

întotdeauna lumina

1 min lectură·10 iulie 2020

Mediu

dincolo de tine sunt cuvintele. dincolo de mine e doar tăcerea

și cu cât ne apropiem mai mult tăcerea solfegiaza

fără partitură. și cuvintele susură

până la incandescență

sub clopotul de sticlă mi-e răsuflarea grea

aș lua bucăți din mine să-l sparg, să simt lumina

din tot ce-am fost, rămas-am doar umbră istovită

și-un gând cernut în roua despărțirii

când viața se oprește-n prag, privește înapoi și își ia zborul...

lumina îți sărută pleoapa și-ți șoptește-n taină

tresari căci așteptarea-i dureroasă

te-îmbraci cu haine de-întuneric și prefiri uitarea

în lumină m-am născut, frământând lutul dospit

din lumină-am luat puterea de-a trăi, de-a fi urât

cu lumină mi-am scris urma prefirată pe pământ

și acum sunt doar lumina de-început și de sfârșit

001.291

Macovei Costel. “întotdeauna lumina .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14148167/intotdeauna-lumina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.