Poezie

lecții despre tăcere

1 min lectură·26 iunie 2020

Mediu

dragostea înseamnă sfârșitul oricărei prefăcătorii

să apari gol, mai gol decât atunci când te-ai născut

și goliciunea ta să fie asemenea lobului fără cercel

o carne moale și tare în același timp

gata să cedeze în fața limbii destinului

Doamne mai dă-mi o dimineață te rog

e mantra celui ce-și găsește moartea-n prag

și-n fiecare dimineață mută

sărută aerul pe care l-a-nghițit hulpav

plecându-și capu-a mulțumire

să iubești e un lucru normal. dacă poți

dar sunt oameni care se topesc de dor așteptând

căci ei nu știu și nu pot iubi. e tot o boală

pentru că trebuie să răspunzi

nu dacă iubești ci pe cine cu nume și prenume

am venit, am văzut, am auzit și Doamne,

câte nu ar fi de spus.

dar mă închid în sanctuarul inimii mele

și ridic rugă mută. multumescu-ți Ție Doamne

pentru răbdarea cu care mă treci prin toate

001.272

Macovei Costel. “lecții despre tăcere .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14147788/lectii-despre-tacere

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.