Poezie

teatralitate

2 min lectură·21 mai 2020

Mediu

acum mult timp, sămânța divinului și mâna semănătorului s-au întâlnit

poate că și brazda a fost bine rânduită, poate că și sămânța dornică

cert e că din pietrele aruncate peste umăr

au ieșit fii ai celui Preaînalt

și ca o boare s-a auzit șoptit: sunteți Dumnezei !

rânduiala cerea ca ceea ce era în cer să fie și pe pământ

și-am început să ne închinăm unii la alții

preamărind licărul ascuns în suflet

numai că, în unii licărul s-a stins, în alții s-a aprins vâlvătaie

și-atunci întunericul a fost mobilat, candele fără mir, feștile înșelătoare

dar flacăra vie nu s-a stins, nu s-a pierdut, poate că rătăcește, dar luminează.

e plină de viață, dornică de joacă, de jocul acela curat, copilăresc, pur

și jocul acela ne ajută să biruim întericul

și pentru ajutorul dat, i-am pus nume după puterile noastre: teatru

și-n teatru, cuvântul plutea peste liniștea de început

până când s-a auzit porunca: să fie lumină!

și în acel moment lumea vede trupul, templul de rugăciune

vede căderea și închinarea, vede înălțarea și biruința și vede cuvântul

iar la final, cortina cade, despărțind viețuirea și suspinul

de înălțarea și lumina acelui “facă-se voia Ta”

căci pe drum ne vom fi întâlnit…

001.310

Macovei Costel. “teatralitate .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14147007/teatralitate

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.