Poezie
prea mulți
1 min lectură·
Mediu
prea mulți murit-au și cuvintele s-au spulberat
nimicul este urma lor pe-acest pământ
în tainice unghere comorile așteaptă
vântul uitării mută dune de tăcere
ne pierdem în jungla cuvintelor
printre liane fără început și fără de sfârșit
distanțare socială. tăceri. uitare
și o mare de nepăsare
suntem prea mulți ce nu putem uita
și asta-i boala cea mai grea
001172
0