Poezie
c-o moarte toți suntem datori
1 min lectură·
Mediu
să-i fie oare stelei greu să moară, când cerul nopții mestecă din carnea ei
să-ți vezi lumina sfâșiată și trupul să se surpe-n el adânc…
durerea stelei nu-i că moare ci că s-o termina lumina pe Pământ
ce simte marea când se-înaltă fără cruce val cu val
și-și vede sufletul urcând abur ușor la cer
durerea mării nu-i că moare seacă ci că s-o prefira nisipu-n patru zări
pădurea plânge sângerându-și rădăcina
căci hain suflet tăie adânc în carnea ei
durerea nu-i că-i piere frunza ci unde-or cuibării toți puii ei
ne naștem singuri și-n culise primim rolul
pe scena lumii jucăm rolul ce-l avem
nu moartea ființării ne sfâșie ci umbra pașilor uitați cui o lăsăm…
001.148
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “c-o moarte toți suntem datori .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14144902/c-o-moarte-toti-suntem-datoriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.