Poezie

imagine clară

1 min lectură·30 ianuarie 2020

Mediu

lumina a dat fuga afară nepieptănată strângându-și pletele la piept

când umbra mâinii tale așterne-n strat tăcerea

am obosit aș putea spune, am obosit să fiu credul așa cum mă vreți

am mimat surâsuri, rupându-mi tristețea în bucăți

dar chiar și mimul își ia plata și pleacă

am obosit să tot aplaud tăcerile ce curg din discursuri

poate că alături, o masca râde, sau o mască plânge

dar nimeni nu mă întreabă ce simt. toți vor ceva, toți așteaptă empatie

uită-te la scurgerea mea, uită la fiul meu, uită-te la carnea mea, uite-mi lepra

uite-mi orbirea. ajută-mă!

până și smochinul cel îndelung neroditor așteaptă

roadele pământului nu mai sătura

lacrima cerului nu mă stinge

numai sânge e pe toate mâinile, proaspăt

dar lumea continuă să-și ducă mâinile la gură, surprinsă

nerăbdătoare, fremătătoare

Doamne, chiar dacă sufletul meu se-împotrivește

Tu știi cel mai bine. facă-se dar voia Ta!

am lăsat în urmă cuvinte. simple. curate.

dar lumea altceva aștepta. nu iubire. ea vrea bani. mulți bani.

pentru circ și pâine

001.033

Macovei Costel. “imagine clară .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14144330/imagine-clara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.