adânc în întuneric

mi-ai pus în față o farfurie mică, ca pentru desert, cu pastile albastre, rotunde

una întreagă și una sfărâmată, pulbere. mi-ai spus: eu iau una tu iei una

și încă mă gândesc ... dacă o iau sau nu

dar curiozitatea este mai puternică și mă împunge ... ia-o, ia-o

așteptările mea au fost altele. păcat…

lumea nu se schimbă

forma și culorile sunt aceleași

doar somnul mă acoperă ca o pătură alba, moale.

și alunec în necunoscut

încerc să mă agăț de cuvinte. e cea mai proastă alegere îmi spui

cuvintele sunt baloane de săpun frumos colorate dar fără viață. oamenii le folosesc

ca să-și ascundă adevăratele culori. și cenușiul e culoare. predominantă.

revenirea la realitate e lentă. e o maree… e fluxul aerului ce-mi ocupă toată existența

teama de abis cere confirmarea experienței. adevărul poate fi dureros

dar trebuie cunoscut. misterele se cer elucidate. etichetate.

nimic din cele ascunse nu vor rămâne nedescoperite

chiar și agresiunea are un nume

cu urme de ură. zaț de cafea pe fundul ceștii

reload.

de undeva din întuneric se aud voci

demonii îşi râd de mine

încă un novice