Poezie

extrasistolă

1 min lectură·26 decembrie 2019

Mediu

eu sunt cel ce rupe ritmul și cuvintele se opresc mirate

ce-i drept, și timpul se oprește. nu-i vine să creadă

dar mă acceptă așa cum sunt

căci eu sunt cel ce face lucrurile să se întâmple

la început a fost cuvântul și cuvântul era de la Dumnezeu!

și lumea a aflat și a ascultat. da, a aflat

dar lumea e ca sângele,

se mișcă numai împinsă de la spate

și are mereu nevoie de o inimă. puternică.

sunteți Dumnezei! toți sunteți fii ai Celui Preaînalt

dar ei nu ascultau. și nu credeau

și pentru că am zis “lasati copiii să vină la mine”

își trimiteau copii, uitând că și ei erau ai mei

și i-am văzut pornind cruciade în numele meu

Doamne! vino Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni…

și am căzut în genunchi rugându-mă pentru ei

sudoare de sânge îmi încununa fruntea

și lăcrima spăla întinderea așteptării

dar timpul a venit. inima lumii își cere odihna

sistolă și diastolă, fără extravaganţe

și fără bătăi inutile

iar cei ce mă caută mă găsesc

liniștindu-și inima printre cuvinte

001.066

Macovei Costel. “extrasistolă .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14143606/extrasistola

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.