pluta Meduzei

decembrie 1989. datoriile erau plătite. lumea se uita cu jind la valurile de catifea

speranța moare ultima dar totuși moare. și cu ultimele puteri a strigat: "pentru libertate"

numai că una e să vrei și alta să meriți. cei din rândul doi voiau și ei luminile rampei

și dacă „show must go on” să fie deci spectacol! artificii care iau viața, puști fumegânde

mâini tremurânde și ceață totală în toiul iernii cam până la Crăciun

prin cancelarii rețete, în piețe sângerete de la Moș Gerilă

canibalismul a apărut mai târziu. ființele adâncurilor au nimerit cărarea

era vorba de luminițele lămpașelor. fariseii cereau respectarea legii, douăzeci de ani

atât își doreau. în timpul asta aveau nevoie de pace ca să-și nască demonii

să și-i crească, să-i legitimeze și să-i însămânțeze

asemeni argintului viu – destul de toxic de altfel – s-au despărțit aglutinând

păreau diferiți erau același aluat. fățărnicie altoită cu ipocrizie și hoție

focuri ardeau împresurând cetatea sufletului, distrugând templul și ziditorul

mâini întinse ce vor să ia și nu să dea. la spate, pumnalul lucește în pumnul strâns

mieilor li se arată pășunile Raiului și treptele Iadului

pumnalul. moartea. monedă de schimb

ortul dat la granițe arzând

un Styx de lacrimi și o Mare Moartă