Poezie

confesiuni (3)

1 min lectură·19 noiembrie 2019

Mediu

așa cum sămânța se cuibărește în mână semănătorului

asemeni, în întunecimea confesionalului îmi șoptesc nerăbdarea

marginile cuvântului mă ascund, prunc în pântecele milostivei maici

și liniștit las rădăcinile să-și facă loc

lacrimile mă udă curățindu-mă

iubirea mă-încălzește ridicându-mă

și înfrunzit ies cu un semn pe fiecare umăr

aripile-mi cresc până la cer

soarele mă-întâmpină cu bucurie

vânturile mă poartă lin pe brațe

și toate cântările mi se revarsă-n suflet

mulțumesc celui ce m-a dăruit cuvântului

și cuvântului pentru că m-a primit la sânul său

din taina întunecimilor

mă ridic în cuvânt

co povara rodului meu

oare e pe măsură?

001.149

Macovei Costel. “confesiuni (3).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14142760/confesiuni-3

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.