Poezie

e scris în gene

1 min lectură·22 octombrie 2019

Mediu

„Sunteți dumnezei, toți sunteți fii ai Celui Preaînalt.”

și degetele mele de copil frământau lutul. în van. păpușile mele crăpau

sfărâmându-se la prima clătinare a credinței și la prima boare

iar lacrimile mele adânceau neputința și moartea

apoi degetele mele au prins a desluși gânduri silabisind

și zilnic făceam transfuzii sibilinice buchisind

dar cuvintele-și luau zborul, roi de albine în căutarea sufletului

și ochii mei se scurgeau tăcuți în noaptea uitării

Dumnezeu e un Domn al iubirii, al dăruirii, al uitării și-al iertării

eu nu-s decât un om. ceea ce primesc nu pot dărui, ceea ce-mi doresc nu primesc

memoria mea selectivă mă scoate de pe făgașul uitării plin de iubire

iar iertarea mea e doar o poveste. un ram desprins, uscat și aruncat în valuri

001.065

Macovei Costel. “e scris în gene .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14142011/e-scris-in-gene

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.