Poezie
rugă nerostită: trăiește!
1 min lectură·
Mediu
acum nu mai știu dacă mi s-a părut sau chiar am auzit șoapta ca o adiere
dar am primit porunca fără să mă îndoiesc în suflet
știam că o voi respecta. porunca e poruncă
și rugămintea e poruncă uneori.
unde se duc toate iubirile care se nasc pe pământ?
au și ele oare un loc al lor,
un loc în care să-și depene suspinele?
trăiește!
și da, ochii mei trăiesc și cuvintele își leapădă straiele
urechile mele trăiesc și pot să aud șoaptele vieții
buzele mele trăiesc sărutând fiecare suflare
mâinile mele trăiesc: pipăie, mângâie, ard de nerăbdare
și picioarele mele trăiesc, purtându-mă de colo colo
suflete, tu cu ce te lauzi?
atâta timp cât singura unitate de măsură ce contează e viața
mă bucur de ea.
00994
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “rugă nerostită: trăiește! .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14141065/ruga-nerostita-traiesteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.