Poezie
Lazăre, vino afară!
1 min lectură·
Mediu
poruncă este rugămintea ta, și n-am pricină să mă fac că-s surd
te aud și simt cum lăcrimează ochiul sfânt
dar Doamne, nimeni de pe-acest pământ nu vrea ca să mă vadă viu.
poate că sora mea oftează, poate că maica plânge-n pumni
poate că cei câțiva prieteni se-întreabă de ce eu, de ce așa curând
dar Doamne cum pot să ies din mormânt și să îți văd pe față suferința?
trecut-am pân’ la moarte printre toți așa cum soarele își face drum pe cer
dar nimeni nu s-a dat în lături să îmi facă loc și norii au fost pe cerul meu
mai bine mort căci aș muri din nou văzându-ți chinul tipărit în trup
001.226
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “Lazăre, vino afară! .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14137901/lazare-vino-afaraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.