din sertarul cu amintiri

am descoperit cu uimire cuvântul iubire. eram prea mic ca să-l înțeleg

dar prin asociere am înțeles că soarele nu caută pe cineva anume ci-i luminează pe toți la fel

și am văzut că luna își ascunde fața de fiecare dată când se îmbujorează

mă jucam cu cuvintele până când am observant că și ele pot răni

și am început să privesc cu uimire fiecare muchie, fiecare față

și cuvintele au crescut purtându-mă pe brațe fără să mai rănească pe cineva

m-am întrebat de ce este atât de fioroasă moartea,

dar din tot ce-am citit nu am aflat, așa că m-am decis s-o aștept

și-acum fiecare zi e un motiv de bucurie pentru că uneori și răspunsurile dor

am ales să iubesc neantul pentru că e singură modalitate de a-l invinge…