Poezie
tot ce-am atins... eu
1 min lectură·
Mediu
zilele sunt o succesiune de măști uscate
nopțile privesc pe ferestre părăsite,
copacii strigă tulburând trecerea luminii
orele ard și flăcări înfloresc în vânt.
acesta sunt, un străin în propria piele
adulmecând amintirile rătăcite în carne
sângele poartă neliniștea stinsă
sunt val ce-și caută malul
fiecare răsuflare e un pretext
ca să mă îmbat cu stropi de lumină
îmi ridic brațele până la cer
strângându-l într-o ultimă îmbrățișare
nu sunt decât o amprentă estompată
cernând dumul spre capătul singurătății
001.023
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “tot ce-am atins... eu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14137610/tot-ce-am-atins-euComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.