Poezie
oprește norul și ia-i ploaia
1 min lectură·
Mediu
bucură-te când căldura soarelui te copleșește cu sărutări
și lacrima norului te strânge la piept cu drag
cerul meu e negru. de supărare. sau poate de furie
și nici măcar nori nu sunt. e o stare, o angoasă, o așteptare
o uitată apocalipsă. o chemare.
cuvintele se uită jur-împrejur neliniștite
noaptea minții și-a plantat filtre și nimeni nu trece fără certificat
două lucruri se verifică: pașaportul și limba. coloana a fost decretată inviolabilă
din preaplinul vorbirii, mă înalț cu toate cuvintele
strânse în versuri... nefrecventabile
dar numai așa devin nor pe cerul meu întunecat. și plâng...
norii au fost identificați ca dușmani.
comanda la mine! a zis...
foc!
001.101
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “oprește norul și ia-i ploaia .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14137096/opreste-norul-si-ia-i-ploaiaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.