Poezie
era ceva răutăcios, ceva care rănea
1 min lectură·
Mediu
și mă durea de fiecare dată când îmi lua cartea. după care stingea lumina.
dar sub pătură aveam o altă carte și o lanternă. nu dura prea mult
noapte de noapte trecea și mi le lua. până când
nu am mai avut nimic.și minunea s-a întâmplat. într-o noapte.
după ce mi-a luat cartea și a stins lumina, am închis ochii
și lacrimile s-au revoltat, și-au țâșnit
luând cu ele vălul negru
și-atunci am văzut.
cărțile veneau, făceau o plecăciune,
se deadeau de trei ori peste cap și se deschideau
luându-mă cu ele.
acum era suficient să închid ochii
și asta l-a făcut să turbeze
evadasem. scăpasem.
l-am lăsat cu ura și frustarile sale
nimeni și nimic nu-mi poate lua imaginea cărților
decât odată cu viața.
dar ce mai contează, eu sunt deja carte
parte din carte
001.132
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “era ceva răutăcios, ceva care rănea .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14137006/era-ceva-rautacios-ceva-care-raneaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.