Poezie

două

înghesuite

2 min lectură·27 februarie 2019

Mediu

fructe...

cândva, merele erau blânda ispită

cu care-mi amăgeam zilele

dar merele nu au înscrisă veșnicia

și multe pradă cad putreziciunii ,

și alte multe se usucă încet ca un regret

iar viața parcă nu mai e frumoasă

azi merele zâmbesc trufaș

de undeva de unde nu pot fi ajunse

te bucuri că le vezi și că există

dar altor guri lași azi plăcerea

de a mușca cu sete sorbind sucul

sunt măr de lângă drum spunea poetul

dar drumul a plecat de lângă mulți

rămas-am colb și amăgire

din tot ce-am fost, mai sunt o amintire

ce înfloream și dam în rod și eu

stele

ce sunt stelele? am întrebat

cu toate că nu așteptam nici un răspuns

stelele sunt licuricii cerului

care se nasc, trăiesc și mor în fiecare noapte

stelele sunt globuri mari de foc

în care ard toate părerile de rău, toate amăgirile

stelele sunt vestitorii împlinirii dorințelor

atunci când când cel ce se roagă chiar crede în tăria rugăciunii

stelele sunt tovarășii de drum ai lunii

să nu se plictisească nopți de-a rândul în singurătate

încă nu știu ce sunt stelele, dar știu că toți oamenii frumoși

ne privesc din adâncul nopților și ne veghează

poate, cândva, voi fi și eu o stea...

poate

001.131

Macovei Costel. “două .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14136507/doua

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.