Poezie
un plâns cât toată suferința
1 min lectură·
Mediu
în țara care a arestat lumina
oamenii suferă, se ofilesc și mor
răpuși de întuneric și uitare
cuvintele sângerează pe străzi în tăcere
singurătățile separă oameni de suflete
iar ochii apoși privesc fără să vadă speranța
venin. atmosfera e plină de venin
întunericul ne înghite pe rând, nemestecați
un șir imens de Iona în burta chitului
preacurvia a mai fost strivită cu foc
și deșertul încă poartă urma răutății scrisă în carne
azi curva sulemenită stă iar pe tron de ocară
fie numele tău șters dintre numele viilor și morților
sămânța ta fie risipită în cele patru vânturi să nu te mai aduni
nici măcar în cenușa aducerilor aminte
fie vouă toată urâțenia lumii
și asemeni lui Midas, tot ce atingeți să dispară
prefăcut în bulgări de aur pentru răscumpărarea păcatelor
aici putea fi raiul pe pământ, dar l-ați făcut loc sterp și fără viață
asemeni spiritelor care-au semnat pactul
îmbrăcând haina blestemului
001.108
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “un plâns cât toată suferința.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14136382/un-plans-cat-toata-suferintaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.