Poezie

viața ca o închisoare

1 min lectură·4 februarie 2019

Mediu

când am fost aruncat în viață nimeni nu mi-a spus ce mă așteaptă

așa că mi-am luat porția zilnică de plimbare

și noaptea rația de libertate

când am simțit pubertatea împungându-mă

i-am întors spatele, mi-am șters lacrimile și am mers mai departe

chiar dacă mersul era doar o învârtire în cerc

mi-am ridicat brațele, simțeam că pot să zbor, infinitul mă chema

dar umbra, ancora împământenirii, îmi atârna prea greu în suflet

și am lăsat orizontul să se ducă la culcare... și tu?

o singură dată am visat că zbor și iubirea plutea alături

dar mi-am luat ranița responsabilităților în spate

și am continuat să mă învârt în cerc dându-i formă vieții

cândva, oricând, moartea va veni cu toate protestele

și voi privi cu teamă și cu groază pasul ce mă scoate din rând

dar poate că atunci voi realiza că viața e doar un alt fel de-închisoare

indiferent de ce va spune lumea, știu că pot să aleg

001.324

Macovei Costel. “viața ca o închisoare .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14135885/viata-ca-o-inchisoare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.