Poezie
oamenii sunt fulgi de zăpadă
1 min lectură·
Mediu
și viața asta e o iarnă continuă cu mici variațiuni de Paganini numite primăveri
sunt momente când fulguiește mai puternic ca după un război sau o calamitate
dar sunt și zile când nu mai cade nici un fulg de om de zici că suntem în deșert
am obosit să tot număr câți fulgi de nea vin și câți au plecat
văd goluri greu de suportat și nămeți de nesimțire
iar prostia își strânge resemnată armatele la rigola istoriei
jur Doamne că nu am pierdut nici un cuvânt din câte mi-ai dat
am trecut prin deșert și am pierdut lacrimi fără număr
și- am fost rătăcitor pe marea suspinelor strângându-le-n siajul zilei
oamenii sunt fulgi de zăpadă cu tot frigul singurătății strâns în suflet
îi vezi purtați de vânturile istoriei dintr-un noian în altul
și te întrebi de unde atâta tărie și cum de nu li se pierd visele
să nu mai numeri fulgii de zăpadă. lasă-i să-și poarte singuri de grijă
la recensăminte vor ști să se adune și să se scadă din taxe
și cine nu pune cruce pune degetul pe rana statisticilor inutile
oamenii de zăpadă nu cresc în pom, ei trebuiesc rostogoliți
avalanșe ce întăresc rădăcinile primăverilor
001.045
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 200
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “oamenii sunt fulgi de zăpadă .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14134968/oamenii-sunt-fulgi-de-zapadaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.