Poezie
mi se punea în ceai bromură
1 min lectură·
Mediu
și cu toate astea cuvintele nu ezitau să mă caute, să mă năucească
ridicându-mă dintre pernele văii plângerii
și-alungându-mă pe arătură
scrie-ne!
și eu scriam
chiar dacă uneori nu mai aveam putere
dar nu puteam să mă sustrag îndemnului tot mai fierbinte
ce-mi ardea spaima de necuvinte și tăcere
scrie!
și eu scriam ignorând temeri
aducând cuvintele până la marginea prăpastiei
după care ne avântăm împreună în genuni și-n moarte
mi se punea bromură-n ceai
și botnița-și arată fața ruginită-n cui
am fost un scrib ce n-a știu de frică și de moarte
și-acum bromura mea va roade cugetele-n voi
001.202
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “mi se punea în ceai bromură.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14134403/mi-se-punea-in-ceai-bromuraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.