Poezie
învățăturile vieții către un fiu al ei...
1 min lectură·
Mediu
învață-mă ce-i lupta, ce-i ardoarea și lasă-mă să pipăi neputința
răbdare fiu al meu, răbdare, căci lecțiile vin pe rând,
atunci când carnea îți suportă lașitatea
și sarea lacrimilor cade în sfințit pământ
iată că așteptarea cerne zile, ore și minute
și-ascunde vrutele uitate și nevrute
uitarea vine ca să netezească drumul
celui ce iată că te poartă-n spate
am învățat ce-înseamnă liniștea dorită
cu o cu totul altă greutate acum
căci dacă înveți să accepți abandonul
puține vise te vor acuza... cădere și sperjur
animalele au cip, păsările au inel, insectele sunt marcate
numai omul are gloanțele bine înfipte în spate
și pentru zbor s-au inventat rugurile
astfel încât cerurile să se uite cu jind la flăcările tale
în spate ai uitarea, în față indecizia, așa că
bucură-te de necunoscutul zilei pe care o trăiești
și lasă lecțiile să te ajungă atunci când vor
pentru că tocilării nu au ce caută la școala vieții
001.035
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “învățăturile vieții către un fiu al ei....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14133357/invataturile-vietii-catre-un-fiu-al-eiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.