Poezie

O Românie distopică...

1 min lectură·31 octombrie 2018

Mediu

țara asta nu se mai recunoaște. au urâțit-o hoardele cățărate pe flamuri

a ajuns o țară a lenjeriilor duhnitoare, scoase în văzul lumii, cum numai prapurii

mai fluturau deasupra ghețurilor din calorifere sparte

România e țara oamenilor care se scobesc în nas și se scarpină în fund

cu voluptatea vorbitorului de la tribună

partide de tarabă, partid de maimuțe, partide de cameră și de subsol

Kafka ar geme de ciudă căci procesul sau e un mizilic

iar Orwel ar cere cetățenie ca să aprofundeze modelul ministerului adevărului

ce trăiește și respiră aerul curat al defrișărilor

de undeva din cer cad poduri

viiturile rup mersul normal al lucrurilor

cutremurele sfărâmă rugurile ridicate în ploaie

iar cărțile se retrag din vitrine ca să facă loc gunoaielor

străzile își arată plăgile pline de gropi

și așteaptă neputincioase pensia

hei țară frumoasă, ce șanse de vindecare îți mai dau medicii?

în țara asta se moare colectiv… de dor, de bătaie, de gaze, de indolență și de furt

copii se târăsc prin canale,

bătrânilor li se usucă ochii privind zărea

și cenușiu urcă inundând sufletele cu mucegaiul așteptării

undeva, la marginea vieții… rugina,

001.024

Macovei Costel. “O Românie distopică....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14132914/o-romanie-distopica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.