Poezie

Fără trup și fără umbră

1 min lectură·24 octombrie 2018

Mediu

să nu minți copile!

așa suna îndemnul și m-am străduit să-l urmez

chiar dacă vedeam crescând minciuna

oriunde m-aș fi uitat

e doar o minciunică, o mică vinovăție acceptată

pentru că oricui îi este dat să mintă odată nu-i așa?

și lumea profită de această inexistentă ușă spre izbăvire

unul din cele trei lucruri pe care nu îl mai poți întoarce e vorba

ori că-i aruncată la mânie, ori că încearcă să se alinte

odată slobozită n-o mai poți întoarce

și-adânc înțepenită-n inimă

rana ei doare

până la neuitare

dar vorba nu are nici trup nici umbră

am mințit. de la început și până la sfârșit

m-am jucat cu cuvintele și de multe ori m-am rănit

fără să țin cont că mă pot infecta

de neîncredere

eu mint. tu minți. el minte. ea minte

suntem conjugările cuvintelor fără trup și fără umbră

cărora le jurăm credință și supunere

inimă, fiecare bătaie a ta e o rugaciune… să nu mă rătăcești  

001.208

Macovei Costel. “Fără trup și fără umbră .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14132700/fara-trup-si-fara-umbra

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.