Poezie

mereu dincolo

1 min lectură·18 octombrie 2018

Mediu

sunt oameni care desenează ferestre ca să poată evada

sunt oameni care sapă tuneluri și văd numai urmăriri

eu scriu și fiecare cuvânt este o piedică în calea celor ce mă urmăresc

marea își netezește spuma și-mi face semn să mă așez

luna își piaptănă absentă părul cărunt fără jenă

iar vântul fluieră ușurel strecurându-se pe alei în căutarea chiștoacelor

în fața mea, un pix și o foaie de hârtie

de data asta mă feresc cât pot și încerc să resist ispitei de a scrie

dar cuvintele trag de mine ca o haită hămesită

am luat pixul și am desenat o fereastră

am pus două cuvinte să păzească de-a stânga și de-a dreapta

și am plecat să-mi caut povestea… e prea multă tăcere aici

001.299

Macovei Costel. “mereu dincolo .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14132542/mereu-dincolo

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.