Poezie

somnul dintre ape

1 min lectură·17 octombrie 2018

Mediu

deasupra mea cerul înoată alene căutându-mă printre umbre

sub mine, pământul mă așteaptă nemișcat să-l spăl

între noi o perdea de ape neostoite

iar somnul apelor dezleagă monștrii

când sunt obosite, apele se trag la umbră în adânc

își pun capul jos și-adorm legănate de vise

fără să audă arșița ce strigă la ele

când se trezește, întreabă de una de alta și ce mai e pe sus

fântânile, una după alta ridică din ghizduri ostenite

vino sus să vezi… moare lumea

și-atunci apa se ridică pe pereți, se prăvălește peste ghizduri

și uscată de dor de ducă se ridică la ceruri

plângându-și de milă

asemeni apelor, și eu îmi dorm jumătate de viață

între un cer ienicer și o apă mioapă

dar eu nu mai plâng.

m-am obișnuit să-mi văd departele și-aproapele la un loc…

noapte cu vise inutile ce nu lasă urme vizibile

001.292

Macovei Costel. “somnul dintre ape .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14132490/somnul-dintre-ape

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.