Poezie
Îngerul a strigat
1 min lectură·
Mediu
au! mă doare glonțul ăsta, futu-i
și așa am aflat că începuse revoluția și el trebuia să mă apere
dar nici până astăzi nu mi-a spus dacă a aflat cine a tras în noi după douăjdoi
ah! ce tare-i pulanul ăsta, băga-mi-aș
și asta se întâmpla în acel iunie de neuitat
când minerii au venit să măture țara de pe harta lumii
apoi anii s-au bulucit, ca negri nori pe șesuri
și noi, frumoși nebuni care mai speram în normalitatea noastră cea de toate zilele
ne-am luat lumea în cap diaspora numindu-ne, și am văzut că banii noștri le sunt buni
Doamne! dar ce fac ăștia acum? bat și gazează fără nici un Dumnezeu
măi băiete, eu cred că mă cer la pensie. nu fac față la câte aveți pe cap. vai de voi
și-n urma lui am simțit un gol rece ce trăgea ditamai iarna după el
între mine și Dumnezeu nu mai sunt nici cuvinte și nici tăceri
e numai așa un gol plin de minciuni crăcănate, de țepe, de furăciuni
și de odăjdii care-și uită menirea alergînd după cei treizeci de arginți
dar Dumnezeu știe cum să mă găsească, sunt suficiente lacrimile
001.048
0