Poezie
surâzând ca o închisoare, patul
1 min lectură·
Mediu
oh, Doamne. sunt îndrăgostit.
rostite, aceste cuvinte îmi par străine
dar știu că patul mă așteaptă
să-mi macine îndoielile
și să-mi întunece zările
da Doamne, e a mea.
și tot patul e cel ce-mi îngâna răsuflarea
mare de foc într-un pustiu de gheață
trupul ei mustind abandonare
și al meu cerșind îndurare
iată Doamne, minunea minunilor. copilul
e cel ce leagă două trecuturi într-un viitor
acum, noaptea gângurește cuibarindu-se-între perne
și rămân depănând sunetele
ce-mi vor legăna liniștile
nu mai are nici o importantă acum,
patul e rece și dușmănos
cândva vibram ca o vioara în noapte
acum răsuflarea mea e atât de lină
că nici nu mă regăsesc de multe ori
noapte luminată uitare
001.322
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “surâzând ca o închisoare, patul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14129849/surazand-ca-o-inchisoare-patulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.