Poezie

fără scăpare...

1 min lectură·22 iulie 2018

Mediu

ai intrat în viața mea așa cum orice om intră în viață: cu reținere și vociferând

eram destul de liniștit chiar dacă uneori tăcerea mă sufocă

gurile de aer proaspăt erau cu atât mai gustoase

cu cât apăreau sincopele mai des

orizontul ultim nu apărea printre preocupările mele

și nici nu-ți duceam dorul, pur și simplu eram un ignorant iar tu inexistentă

și viața era frumoasă (sau cel puțin așa credeam) și merita trăită

până la ultima secundă, până la ultimul strop

numai că, subliminal îți primeam mesajele

și nu-mi mai păreai atât de spăimoasă, de înfricoșătoare

începusem să țin la tine, dependența atenua și estompa realitatea

și deveneai o mare de pace și tăcere, dorită, așteptată

acum, când prezența devine scop, descopăr plasa țesută cu grijă

și mă întreb.. (retoric, știu)... de ce faci asta?

00922

Macovei Costel. “ fără scăpare... .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14128905/fara-scapare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.