Poezie
spaima
1 min lectură·
Mediu
mi-e teamă mamă, moartea umblă-n lume
și-adună sufletele-abandonate
undeva în adâncul fiecăruia este o pată întunecată
ce zămislește spaime, temeri și-îndoieli
și fiecare an, fiecare zi, fiecare oră
trece pe acolo să-și ia firmanul și uitarea
ai putea spune că un copil nu cunoaște spaima
dar din geana nopții se desprind balauri și-alte forme
ce strivesc lumea, cățărându-se până la marginea patului
iar țipătul, urletul, se rostogolesc spre adâncul tăcerii
dar vine-un punct în care cercul se închide
și mintea de copil te-ajută să uiți tot
senin aștepți la geam și-ai vrea să-i faci cu mâna
dar moartea trece fără să te bage-n seamă
001.348
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “spaima .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14126429/spaimaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.