Poezie
și erau zile cenușii dar fluturau batiste albe
1 min lectură·
Mediu
despărțirile poartă cumva o clipă de inefabil
când sufletul se rupe-n două neputând să aleagă între vechi și nou
când un ochi plânge după tot ce pierde și altul râde
bucurându-se că noul va începe de la tine
mi-e dor de mine cel ce-am fost
râzând în soare și dansând în ploaie
când zilele curgeau în noapte
și versurile închegau sămânță
mi-e dor și teamă de cel ce voi deveni
căci nu știu dacă apele-s învolburate
nu știu deșertul ce-o să-mi poarte pașii
și nu știu cine mă așteaptă-n poartă
târziu realizează omul că odată urcat în trenul vieții
nu mai poți coborâ decât la stația finală
indiferent câte peroane-și flutură batista
și câte-ocazii trec chiar dacă ți-ai dori să stai
001.341
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “și erau zile cenușii dar fluturau batiste albe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14123679/si-erau-zile-cenusii-dar-fluturau-batiste-albeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.