semne pe cer

încă de când te naști, știi că va veni momentul în care vei pleca

iar această scurtă trecere numită viață, își are rostul ei

și fiecare primește un bonus consistent pentru a-i supraviețui

am fost ca oricare altul, tăcutul ce așteaptă vorba s-o descoasă

și la fel ca voi treceam spărgând val după val, zilele

nici mai bune, nici mai rele

ci doar pline de amintiri

pentru că fiecare are datoria sacră

de a fi depozitarul lor până la marea întoarcere

mi-am mângâiat clipele făcându-le fericite

mi-am cernut lacrimile prinzându-le curcubeie în plete

și mai ales am tăcut mângâind cuvintele cu ascultarea mea

saturația intervine atunci când încărcătura te apasă

și ceilalți se bucură de inconsistența ta, pentru că nu mai trebuie să te ocolească

așa că depeni zilele și aștepți Parcele să-ți dea biletul de călătorie

Luna Albastră își dă la o parte make-up-ul și-ți arată marea trecere în toată splendoarea...