Poezie
îndură-te Doamne de sfârșitul nostru
1 min lectură·
Mediu
buzele arse de sete, gândurile răsucite, sufletele rătăcite
toate îți cer îndurare și-și caută drept sălaș
sădite-adânc la încheietura sufletului
cuvintele își trag seva din sângele scurs pe ascuns
era o vreme când erau la mare căutare
și fiecare își purta trena de înțelesuri și subînțelesuri cu mândrie
apoi le-au năpădit barbarismele căsăpindu-le,
împuținându-le trupurile, lăsându-le golite de orice înțeles
dar lumea nu a băgat de seama sau poate că nu a știu să le apere
lăsându-le pradă istovirii, pribegiei și supliciilor
ne mor cuvintele strigau poeții adunând ultimele culori vii
dar ce poate face un poet cu o palidă culoare în față tăvălugului?
în adânc de pădure, prin scorburile dicționarelor
cuvintele s-au retras în pustie, rădicând slavă celui ce le-a zămislit
și-n rugile lor fierbinți nu se regăsește decât ultima flacăra a credinței
un neostoit și dulce iertător…
amin
001.370
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “îndură-te Doamne de sfârșitul nostru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14116864/indura-te-doamne-de-sfarsitul-nostruComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.