Poezie

să nu mă-ntrebi

1 min lectură·23 noiembrie 2017

Mediu

ce este pentru tine patria?

o îngrămădire de forme de relief

ce spânzură între o uitare și alta

ca o pâine rumenită-n țest? nu!

patria este limba în care m-am născut cu primul țipat pe buze

este numele moșilor și strămoșilor care m-au învelit

și colindele cu care plecăm la drum

seară de seară ca să strângem ortul ce-l vom avea de plătit

patria este aerul cu moliciuni de piersică dată-n pârgă

este apă cu gust de Dunăre

Dumnezeiesc de viforoasă când se abat baladele

împletite-n cosițe, năvoade bune de strungărit inimile

patria este cerul plin de visuri strălucitoare

cu soarele dăltuit în aurul tipsiilor

cu luna ce-și deapănă-n fereastră poveștile

și unde bătrânii se înalță candelă sub ștergarele vremii

patria este locul în care nu te mai saturi de tinerețe

și o trăiești mușcând din viață ca dintr-un pepene zemos

e locul în care te simți împlinit

strângând la piept rădăcinile tuturor celor nenăscuți

patria voi fi și eu, nălucă rătăcind printre iertări

și multe vorbe de alint nerostite la timp

voi fi pământ așteptând rădăcini

ce or să muște-adânc din carnea mea

001.332

Macovei Costel. “să nu mă-ntrebi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14116784/sa-nu-ma-ntrebi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.