între două lumi

și-atunci mi-a șoptit: hei, e timpul să te naști; și m-am născut așa cum și voi ați făcut-o

fără să știu, fără să văd, fără să aud, doar eu și umbrele zilei sau poate că

nu erau umbre. poate că erau doar niște ochi

mai curioși sau mai somnoroși

dar oricum ochi

ce priveau

dincolo de mine sunt eu

mi-am descheiat coșul pieptului și m-am agățat în cuie

am rămas doar o inimă plină de atâta suflet

încât cugetul nu-și mai găsea locul

și i-am zis: potolește-te

iar lumea se aduna

la picioarele mele, numărându-mă

răsuflă. nu mai răsuflă. răsuflă

și cota pariurilor era în creștere

hei, cui mă lași? a șoptit sfios ștergându-mi trupul cu mirt

rămâi cu ei, primește-i și-ajută-i să treacă

tu ești taina, tu ești poarta

și prin tine vor ajunge să mă cunoască