Poezie
arhive pierdute
1 min lectură·
Mediu
am văzut cum iese un brad din sămânță, o plăntuță firavă dar hotărâtă
l-am văzut crescând și bucurând suflete de copil în fiecare iarnă
și-apoi sub fereastră certând vântul în nopțile lungi de iarnă
până când l–am doborât să-mi încălzească neputințele și spaimele
ciotul lui doare, martor al unei vieți ce n-a știut ce-i frica
si care s-a oferit
umbră la vreme de vipie și verde în pustiu alb de nea
câteodată mă apropii și-i număr cercurile moarte
tainele nespuse ale fiecărui an
si între cercuri îi cresc alte cercuri
si povestea iernilor lui se cerne-n veri aburite
cu toate zilele și toate iertările
când coasa va secera
va mai fi cineva să-mi citească cercurile?
001.387
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “arhive pierdute.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14116016/arhive-pierduteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.