Poezie
când spaimele
1 min lectură·
Mediu
nu trebuie să cadă în bloc lângă tine sau un avion pe pistă
e suficient să simți moartea târându-se încet pe piciorul amorțit
mai ales că anchilozat fiind, nu poți să te apleci să vezi
și nici piciorul nu poți să-l scuturi
așa că aștepți să-i vezi capul ițindu-se
dincolo de umflătura genunchiului
un abur condensează și-ți obturează puțina vedere
gura bate spasmodic din amintiri
iar rictusul de gheață îți fură cuvintele
băloșindu-le într-o bolboroseală
inutilă.
închide ochii și lasă-te condus
oricum, încurcate sunt căile labirintului
și eternitatea nu-i dec ât una
de ce să pierzi timpul cu încercări?
001500
0