Poezie
autoportret
1 min lectură·
Mediu
sunt asemeni deșertului
continuă mișcare și zbucium lăuntric
o umbră fără urmă
timpul nu mă atinge,
iar ziua nu-mi aparține
mă prefir sub privirile voastre
vă port pașii cu grijă să nu-i rătăcesc
toate gândurile vi le aștern în cuvinte
înșirate rânduri, rânduri
zidindu-le la temelia rostirii
cerul mă oglindește
fără să-mi dea răspunsuri
vântul mă leagănă
adâncindu-mă-n uitare
soarele mă spală-n lumină
limpezindu-mi somnul
iar noaptea îmi mângâie aripile
dezlegându-mi zborul
am șters urma zilei ce-a murit
am spulberat umbra zilei ce n-o să mai vină
și-mi dorm visul pe pragul acestei zile
001.339
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “autoportret.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14113843/autoportretComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.