thank you for everything

îți mulțumesc pentru că sunt în viață și pot să mă rog

și mai ales îți mulțumesc în numele celor două mâini și două picioare care încă pot să se miște

ajutându-mă să fac și bune dar și rele după cum mă duce capul și mă lasă sufletul

chiar și în numele capului ar trebui să-ți mulțumesc pentru că-i întreg și nu se zvârle-n gard

și chiar dacă mă mișc mai greu din cauza îndoielilor și a temerilor

încă mi-e bine.

timpul. alung din minte faptul că sunt trecător

și las timpul să curgă prin mine, torent care spală fiecare celulă

ducându-mă tot mai aproape de momentul zero

când eu tot voi fi rămas doar timp trecut

scris pe colțul unor amintiri

ce se destramă

spațiul. cu un ultim efort delimitez trecerea dintre o lume și alta

pasul este unitatea de măsură a sufletului care caută

locul în care să se așeze. numai că

paradisul odată pierdut nu mai poate fi găsit

oricât de mult am înconjura locul în speranța că-l vom regăsi

așa că spațiul nu este altceva decât o delimitare, o sala a pașilor pierduți

viața. o vitrină plină cu aur adăstând lângă o grămadă de gunoi

un puf de păpădie ce sparge asfaltul neantului

făcându-și loc printre răsuflări imobile și cerneri de uitare

viața. o furnică strivită de un pas prea grăbit ca să mai observe ce e în jur

și pasul acela ești tu care te frămânți și încerci să înțelegi

de ce viața nu-i decât un interludiu menit să estompeze culorile ultime

îți mulțumesc pentru tot viață, chiar dacă ești prea departe ca să mai auzi