Poezie
noapte de toamnă
1 min lectură·
Mediu
din cornul lunii noaptea cheamă stelele la rugăciune
și fumul urcă alene din cățuie goale
mi-s geamurile oarbe și suspină
căci au uitat și gustul răsuflării mele
departe printre printre file-îngălbenite
îmi rezem spaimele toiag și mă înclin
cuvântul m-a răpit și a fugit cu mine-n lume
lăsându-mă să-mi aflu locul de dospit
ascunde-mă în toamna frunzelor de aur
și-n șirul de cocori să îmi faci loc
un ultim țipăt dus de vântul aspru
pe ale cerului cărări ce varsă-n scoc
de când mă știu rostesc stranii cuvinte
doar unii și le-or mai aduce aminte
nimic nu piere și nimic nu se câștigă
e doar tăcerea care tainele își strigă
001.209
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “noapte de toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14098607/noapte-de-toamnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.