Poezie
bucuria ca anticipare
1 min lectură·
Mediu
foamea de cuvânt
insațiabilă, vorace, devoratoare
ca un post întins până la limita mortificării
nopțile mele, foi negre decupate pe conturul patului
sunt pline de semne, mult prea slăbite
ca să mai prindă lumina zilei
zilele mele nu au nici o decupătură
nedefinit orbitor de alb
ce-mi păstrează urmele pașilor
undeva la marginea răbdării
hârtia tocită de atâta așteptare
transformă lizibilul în inefabil
o formă a cuvântului semn
001.189
0