Poezie
Gând de spaimă
1 min lectură·
Mediu
Furia lor e și furia mea
Ei sunt eu și eu sunt ei
Mâinile lor sunt mâinile mele
Iar ochii lor văd numai ceea ce le arăt
Și m-au creat pentru că i-am vrut.
Au distrus tot ce ținea de trecut
Ei strigă în locul meu, vocea mea nu se stinge
Toți îmi cunosc puterea de care nici eu nu știam
Mila, răbdarea, amenințarea și rațiunea nu au putere
Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Sângele sânge cere.
Rugați-vă pentru sufletul fratelui Alexandru
Dacă vreți să credeți că va fi de ajuns.
Dar voi știți că nu e.
Căci l-am luat
Dându-vă unitate.
Puterea se naște când încerci să supui
Puterea dospește, tu singur o spui
Puterea este adevăr
Jumătatea nemâncată de măr
Sentința ce-și cere călău.
Eram sufletul din trupurile voastre
Până când m-ați părăsit aruncându-vă-n urlete sinistre:
La moarte! La moarte! De ea să aibă parte
Și i-am lăsat, și-am râs și-am plâns
căci nu-i vedeam în moarte
001.131
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 161
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “Gând de spaimă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14078230/gand-de-spaimaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.