Poezie
o noapte
pe Atlantic
1 min lectură·
Mediu
e șase și-întunericul coboară să se-adape
un pește se azvârle ca să prindă luna-n gheare
pescarii își afundă plasele în noapte
și scot doar urma stelelor căzute-n mare
e-atâta liniște ce plouă-n picurate lacrimi
încât nici răsuflarea valurilor nu răzbate
de n-ar fi voal de spumă ce rămâne-n urmă
le-ai crede fugărindu-se prin altă parte
fost-am trimis ca să mă-mpac cu mine
tăcut să-mi scutur neputința oarbă
să las întinderile să mă cearnă
să mă adune și să mă aline
departele mi se strecoară-n suflet
și-aproapele mai tremură în zare
mi-e dor de cel plecat pe calea morții
plută strivind ocean de resemnare
pe-al apei drum cuvintele mă poartă
pe scutul coamelor de val supuse
tăcerile mă-îmbracă în uitare
cernută-n tainele de mult apuse
001.240
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “o noapte .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14076381/o-noapteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.