Poezie
triptic
2 min lectură·
Mediu
hoțul de litere
cineva se joacă la supapa de siguranță
o deschide și literele se scurg, șuvoi incolor
lăsându-mă pradă acestei sărăcii de cuvinte
lucru nemaiîntâlnit în analele tăcerilor
cărțile mele nescrise
sunt cu totul altele decât cele ce-ar fi putut fi scrise
fiecare pe trotuarul predestinat
așteptând să poată trece strada cândva
mai bine sărac, cu litere mai puține
decât stăpân peste un harem de cuvinte fade și găunoase
(cel ce nu știe gustul buzei fremătând
să nu se laude cu schimnicia lui)
așa suna apostrofarea...
eveniment
am fost invitat la o întâlnire cu poetul
dar ceva nu e clar
ori eu nu am ajuns ori el nu a venit
pentru că m-am trezit față-n față cu mine
pendulând între o mimică stupidă și o tăcere spectaculoasă
concluzie: nici eu nu sunt pregătit să-i ascult tăcerile
și nici el să-mi împrumute cuvintele
cum poți ridica pod de cuvinte
între un mut și un surd ?
gesticulând…
invitație
citește-mă ca pe o carte
nu te opri în semne, riduri și-amintiri
mi-e sufletul poveste ce se scrie
iar inima o călimară
în care-am strâns cenușă din pustii
citește-mă în zori de zi
când lumea se adună dintre cioburi sparte
ori răsfoiește-mă în asfințit
și-n clar de lună
tu, desprinde-mă dintre coperte moarte
descoperă-mă printre resturi de cuvinte
nu te opri la titlul mort demult
nu căuta cuprinsul și nu te-aștepta
să vezi ce nu am putut scrie
când viața în tăceri trecea
001124
0