Poezie

victimologia

2 min lectură·28 februarie 2010

Mediu

da, m-am aliniat normelor de conduită

în care se-nscriu toate limitele și limitările

și-am decis: sunt o victimă

sută la sută.

da, știu ce gândiți și mai ales știu că o să râdeți, n-aveți decât.

mă declar victimă a punctelor de suspensie

pentru că încă îmi este greu să număr treimea lor întru iertarea păcatelor

precum și punerea punctului pe i

ridicat pe umeri, până-n vârful literei

de unde se rostogolește, luându-mă iar și iar

într-o continuă și epuizantă căutare.

sunt victimă a neoglindirii

atât în cerurile răsfrânte, pline de petale

cât și în lucirile dintre pleoapele interlocutorilor

sunt o victimă a lipsei de ecou

pentru că sunt și tăcere și stâncă în același timp

alergând de la o vocală căzută la alta

și pentru că „sunt” intervine de atâtea ori în viața mea

declar că sunt o victimă colaterală și existențialistă, iar verbul mă sufocă

între un trecut incert și un viitor imprevizibil

cărându-mă în spate, până în vârful dealului

printre huiduielile tuturor cuvintelor nemulțumite

și acolo, în creștet, mă înfige în solul bolovănos, julindu-mi rătăcirile

iar mâinile lui se prind cu piroane de brațele mele

și-așteptăm potopul învinuirilor

și-al limpezirilor.

vacarmul, avalanșă a uitării

mătură toate învinuirile amintite

îngrămădindu-le într-o subsidență verbală...

001.669

Macovei Costel. “victimologia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/13930638/victimologia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.