Poezie

vorbe...

...stârnite...

1 min lectură·7 ianuarie 2010

Mediu

limpezit, îți număr răsuflările

printre apocrife

buchisind misteriile

orb rătăcit sub cupolele

arămii...

din adânc, întrebarea caută

fractura, semnul…

suntem două idei asemenea

răsfrângându-ne, unul peste sufletul celuilalt

fără a mai păstra simetria?

lua-ți-aș țâța asta grea,

să învăț jocul cu ea

să-ți sorb toate spaimele,

topind nălucirile;

fată-n noapte înveșmântată

și de rele descântată

cu fluturi zidiți în sânge

carnea-n cerc-de foc mă strânge…

alergi împrăștiind apele oglinzilor sparte

fără să-ți mai pese de mine

imagine, uitată,

într-un unghi mort.

te-am visat:

erai goală și pozai nonșalant

amintirilor

am luat urma tăcerilor

căutând parfumul

și în imaginea detaliului

descopeream Întregul.

și în întreg alte detalii

la fel de întregi și atât de infinite,

încât, obosit să te definesc,

fractal multicolor

m-am trezit.

lumina cuibărită în mine

mă-împungea cu sfârcurile

...

001.944

Macovei Costel. “vorbe....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/13922655/vorbe

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.